Peisaj.In spate munti,in prim-plan campie.Un rau.Cerul senin.Dinspre crestele muntilor se intrezareste insa furtuna.Silueta unei femei se face vizibila printre macii de pe campie.Fuge.Zambeste.In spatele ei ,un baietel se sileste sa o ajunga.In dreapta sus,in apropierea ramei,o urma bine conturata,trasata aiurea pe panza.Minciuna.Stanga sus,sters de ultimul strat de vopsea,un zambet.Stanga jos,aproape de colt,o asimetrie.Intervine in armonia aparenta de dinainte.Acolo,pensula a lacrimat.Mai jos,chiar la baza ramei,lacrima se dezvaluie plina de furie si durere.Acolo,panza e rupta,desprinsa…
Soarele e la apus,abia se mai intrevede printre norii ce ameninta campia.Asemenea amintirii.
ianuarie 23, 2008 la 7:19 pm
Frumos. Foarte.