Primul examen ratat probabil…dezamagire totala.Durere de masea…ma indrept spre una  dintre  ‘’casele’’ mele,cu troleul.

     In troleu,o intreaga fresca existentiala…extrem de expresiva!

         Fiind deja intuneric afara,’’peisajul’’ ma umplea de un soi de tristete seaca,uscata ,impasibila,nepartinitoare,si totusi prezenta…

                Pe scaunul din fata mea,un homeless canta la muzicuta.Lumea din jur incearca sa-l ignore,normal.Pacat ca nu incercau sa il asculte…muzica lui avea ceva veritabil,era cantata din suflet,parca mecanic,intr-un fel care lasa sa se inteleaga ca fusese reprodusa de prea multe ori…muzicuta lui era cablul prin care durerea se transforma in energie,parea ca sunetul ii dadea imunintate fata de mizeriile vietii in care se afla el,eu,restul lumii din troleu…

      In spatele meu,doi baietei  cu o bicicleta urcata in troleu faceau mare tambalau.Era opusul,era extrem de vivid.

     La intrarea de langa sofer,un nebun cu tenta violenta,izbea cu pumnul intr-un scaun si injura soferul pentru modul ‘’dezastruos’’  de a conduce.M-am intrebat totusi daca in absenta elementului de nebunie,nu era posibil sa fi fost de fapt beat si prost,nu neaparat in ordinea asta??…

           

                      Vorba ‘’maestrului’’   : ‘’Ladies and gentlemen,the real life! ‘’